Daca esti aici inseamna ca ti-ai pus si tu aceasta intrebare si esti deja pe drumul cel bun, pentru ca iti pasa de tine. Cum poate ca ti-ai imaginat, raspunsul este diferit pentru fiecare dintre noi. Cu probleme ne confruntam cu totii, asta stim prea bine. Uneori ne descurcam singuri, alteori avem nevoie de cineva care sa ne sustina. Se mai intampla sa consumam resurse imense (timp, energie, frustare, relatii compromise, etc), pentru ca nu stim cum sa alegem cea mai buna cale. Alteori nu reusim sa depasim anumite dificultati dar ne spunem o poveste frumoasa si rationala cum ca de fapt am reusit. Pana cand problema reapare, in aceeasi forma sau intr-o manifestare noua.
Ai nevoie de psihoterapie sau consiliere in dezvoltarea personala atunci cand te uiti la tine si la viata ta si simti ca ceva lipseste sau nu se leaga, ca nu ai suficienta claritate si nu stii ce sa faci. Si ai obosit, poate, sa duci totul pe umeri de unul singur. Si esti dispus sa lucrezi cu tine, pentru ca deja ti-ai dat seama ca viata ta depinde de tine si ca ce se intampla in interiorul tau se reflecta in lumea de afara.
Se poate trai fara terapie sau consiliere psihologica? Sigur ca da, se poate. Dar se poate trai mai bine daca ai grija de tine, iar multi dintre noi nu stim (inca) sa facem asta pentru ca nu am avut modele de la care sa invatam. A merge la terapie este un gest de iubire si grija de sine. Este, dupa parerea mea, un cadou pe care ti-l oferi pentru ca meriti. Meriti sa fii ascultat, vazut, inteles, sustinut, oglindit, provocat uneori, cu scopul de a te cunoaste mai bine si a-ti asuma autenticitatea si unicitatea ta. Si rolul de conducator al vietii tale. Meriti sa experimentezi o relatie empatica, hranitoare, de incredere si de protectie, ca sa o poti apoi replica in relatia cu tine insuti si apoi si cu ceilalti.
Sper ca ai depasit deja prejudecata ca doar “oamenii cu probleme” au nevoie de psihoterapie sau dezvoltare personala. Iar daca nu, permite-mi sa te asigur ca oamenii care apeleaza la consiliere psihologica si terapie sunt oameni obisnuiti, ca tine si ca mine. Oameni care au inteles ca starea de bine este o responsabilitate personala.
Daca ai nevoie de cateva exemple concrete, iti ofer mai jos cateva posibile motive pentru care ti-ai putea incepe dezvoltarea personala si procesul psihoterapeutic:
- ai observat ca ai niste butoane sensibile care atunci cand sunt apasate declanseaza reactii emotionale care te ranesc sau ii ranesc pe cei din jur
treci prin povesti de viata care se repeta desi ti-ai propus cu tarie ca data viitoare va fi diferit - nu te simti implinit in oricare din planurile vietii tale – relatia de cuplu, munca, relatia cu familia si prietenii, viata sexuala
- te identifici mai mult cu “datoria” ta decat cu nevoile tale
- te confrunti cu un nivel mare de stres si oboseala, traiesti stari de anxietate, sau ai atacuri de panica
- ai frici care te blocheaza si care nu te lasa sa schimbi ceva in viata ta – frica de a fi singur, frica de saracie, frica de respingere, frica de abandon, frica de a pierde controlul, frica de intimitate, frica de relatii, etc.
- ai trait o pierdere mare in viata ta – o persoana draga, o relatie semnificativa, un job
- vrei sa faci o schimbare dar simti ca nu ai putere si nu stii de unde sa incepi si cum sa continui
- ai tendinta sa ii invinovatesti pe altii pentru problemele tale, sau ai senzatia ca nimeni nu te intelege
- ai somatizari sau adictii de tot felul
- simti ca nu te poti bucura suficient de viata ta
In plus, il citez pe Claude Steiner, psihoterapeut specialist in Analiza Tranzactionala, care spune: “oamenii sunt atat de obisnuiti sa isi compromita nevoile proprii in favoarea altora incat au nevoie sa reinvete sa isi recunoasca si sa isi exprime dorintele lor reale. “ Din experienta mea de pana acum am identificat cateva nevoi constante in randul femeilor si in randul barbatilor, surprinse foarte bine tot de Steiner: “femeile au nevoie sa faca ce vor ele sa faca si sa inceteze sa mai salveze; sa se opreasca din a mai oferi grija fara sa primeasca nimic inapoi si mai ales sa inceteze sa mai iubeasca oameni care nu le iubesc in aceeasi masura. Doar in felul acesta nu vor mai avea resentimente fata de barbati si isi vor putea indrepta surplusul de iubire catre ele insele sau catre oameni care le merita iubirea.
Barbatii, pe de alta parte, au nevoie sa lucreze la capactatea lor de a fi in contact cu propriile sentimente si sa invete sa faca lucruri doar pentru ca isi doresc sa le faca si nu pentru ca se simt vinovati daca nu le fac.”
Daca te regasesti in aceasta descriere sau in oricare din punctele de mai sus, atunci cel mai probabil e timpul sa te ocupi de tine si de dezvoltarea ta personala, programand o sesiune de consiliere psihologica sau psihoterapie.
Cel mai important, lucram impreuna. Procesul psihoterapeutic este al tau si pleaca de la un contract intre mine si tine in care tu iti stabilesti obiectivele. Apoi sustinem acest proces printr-o relatie terapeutica in care atat tu cat si eu investim energie si efort.
Sedintele sunt unu la unu, in cabinet sau online, dureaza 50 de minute si au o frecventa saptamanala. Te intrebi pentru cat timp? Pentru cat timp o sa simti nevoia.
Este important sa stii ca orice discutam este confidential, ca nevoia ta primeaza in discutiile noastre si ca ritmul de lucru va fi reglat in functie de cum te simti tu.
In termeni pe intelesul tuturor, consilierea si psihoterapia inseamna ca discutam, analizam, descoperim cauze mai profunde ale problemelor de astazi, invatam sa ne reconectam la propriile emotii si nevoi, incercam noi comportamente, dam glas emotiilor si partilor din noi care nu au putut fi vazute si auzite pana acum, cautam solutii, facem role-plays, identificam resursele pe care le ai la dispozitie si dezvoltam relatia terapeutica.
Pas cu pas, vei lua inapoi in stapanire parti ale personalitatii tale pe care le-ai indepartat, pentru a redeveni intreg si autentic si a-ti recapata forta interioara pentru a te dezvolta si bucura de viata.
Si cel mai important, lucram pentru a indeplini obiectivele pe care ti le-ai propus la inceputul terapiei.
In termeni mai stiintifici, folosim o gama intreaga de tehnici si metode terapeutice, cum ar fi: ascultarea, normalizarea, validarea, recadrarea, reflectarea, oglindirea, continerea, identificarea credintelor limitative, identificarea si analizarea scenariului de viata, lucrul cu copilul interior, tehnica scaunului gol, tehnici de acceptare a umbrei, tehnici de relaxare, interpretarea viselor, tehnica triunghiului dramei, tehnici proiective, etc.
Le vom folosi pe toate in terapia ta? Poate da, poate nu, depinde de ce nevoi ai tu si ce te ajuta pe tine cel mai mult. Nu exista o reteta universala, pentru ca tu esti unic si la fel va fi si procesul tau terapeutic.
Eu cred in principiul “omul sfinteste locul”, care in context terapeutic inseamna ca succesul terapiei depinde in primul rand de cei doi oameni prezenti la intalnire – clientul si terapeutul si de relatia dintre ei. Dincolo de puterea si disponibilitatea de lucru a clientului si priceperea terapeutului, este importanta si metoda folosita, care in cazul meu este metoda integrativa, deoarece sunt absolventa a scolii de formare in Psihoterapie Integrativa (ARPI). Ofer mai jos, pentru cei interesati, cateva detalii mai tehnice despre aceasta metoda.
Psihoterapia integrativa este o abordare unificatoare a mai multor traditii de terapii psihologice, care are in centrul ei calitatea vindecatoare a unei bune relatii si aliante terapeutice.
“Crezul” metodei integrative este urmatorul:
- Omul este un tot integrat: afectiv, cognitiv, comportamental, fizic si spiritual. Metoda integrativa isi propune sa ajute persoana sa adreseze blocajele in calea constientizarii, indiferent de sursa acestora – reprimare, disociere, forme constiente de negare, etc., astfel incat persoana sa poata deveni “intreaga” si sa-si asume conducerea propriei vieti
- Metoda integrativa este o punere laolalta a unui model de integrare a diverselor teorii si tehnici provenite din diverse abordari psihoterapeutice
- Metoda integrativa cere dezvoltarea personala permanenta a terapeutului integrativ, astfel incat acesta sa se simta bine in pielea lui si in lumea in care traieste si sa fie in contact cu propria “umbra’ (Jung, 1968), astfel incat sa nu o proiecteze, inconstient, asupra clientului. Doar asa va putea raspunde intr-o maniera ajutatoare, in aici si acum, clientilor sai.
- Terapeutul integrativ isi dezvolta propriul stil terapeutic, pe care il actualizeaza in permanenta pe baza rezultatelor celor mai recente cercetari in domeniu, precum si pe baza propriilor sale descoperiri din practica sa clinica cu privire la factorii care faciliteaza schimbarea.
Pentru cei care doresc mai multe informatii, explicatiile de mai sunt extrase din cartea “Terapie integrativa. 100 de puncte cheie si tehnici”, Maria Gilbert si Vanja Orlans.